suflet pierdut

vise, par desprinse dintr-o poveste ce s-a șters
iar nopți la rând o retrăiesc

și-o scriu din nou
și-o recitesc

Advertisements

degeaba

clouds_from_the_sky-3771

Mă doare trupul, carnea. Prea multe amintiri de scuturat.

Ceva s-a schimbat. Nu am de ce să mă mai agăț.

Ar fi trebuit să întindem capcane, să prindem clipele cu aromă de cafea, să păstrăm nopțile în care pluteam ușor, atât de ușor de suflai cu iubire, ne-am fi putut desprinde de pământ. Clipe ce se cuibăresc în suflet și sunt numai ale tale. Să retrăim același vis nopți la rând.

Inspir adânc, respir un aer trist. Cred că te-am inhalat.

Ce ochi străini încearcă să aline acum un suflet pierdut, ce buze străine îmi jură iubire. Ce zâmbet rece. Ce minciuni dulci.

Degeaba strivești lacrimi, că nu mai pot crea cu lacrimi dulci de înger. Ai infectat paradisul meu, ai aprins cerul și cad stele din vina ta. Deschide ochii și privește în jur, privește suferința în ochi!

Degeaba plângi.

 

poemul conjuncțiilor și prepozițiilor

 

am visat că visam
că iubeam să iubesc
firesc de firesc

știam că știu
că sînt ce sînt
cuvânt pe cuvânt

m-am trezit că trezeai
minele din mine
ce bine, ce bine

ochi în ochi
ai promis că promiți
să eviți să mă eviți

să nu uiți să nu uiți

 

Iv cel naiv – poemul conjuncțiilor și prepozițiilor

vreau

awesome-beautiful-books-coffee-Favim.com-1017178

Vreau să mă trezesc într-un vis.

Vreau să culeg o stea. Douăzeci și nouă de stele.

Vreau să te iau de mână, pot? Vreau să dansăm.

Vreau să cânt. Să cânt douăzeci și nouă de cântece de dragoste. Să cânt piesa noastră. Să cânt fericire. Să respir fericire. Fericire pură. Magie.

Vreau să citesc.

Vreau un vin fiert. Cu multă scorțișoară.

Vreau să cumpăr timp. Să cumpăr liniște.

Vreau să țip, vreau să mă descarc.

Vreau să scriu cu lacrimi, dar mi-am irosit toate lacrimile. Îndulcește-mi lacrimile, te rog, vreau să plâng.

Vreau să lupt, dar nu acum, acum sunt prea obosită. Vreau să mă odihnesc. Vreau să îmi pot odihni gândurile încâlcite pe pieptul tău, pot?

 

Știu că în inima ta se află un răspuns, dar încă nu știu întrebarea. Mai am nevoie de încă douăzeci și nouă de bătăi de inimă.

Vreau să pot alunga totul cu un sărut. Sau poate douăzeci și nouă.

Vreau o schimbare. Îmi vreau culorile înapoi. Vreau să uit. Vreau să dorm.

 

M-aş arunca direct în pat. Sigur aş mai găsi sub pernă câteva vise din copilărie…şi-aş căuta să nu le strivesc sub povara grijilor de adult care mi s-au cuibărit sub frunte. Aş încerca să adorm, gândindu-mă că n-o să mă mai trezesc niciodată. Şi m-aş linişti ca prin farmec.