dansul vindecă

Știi momentul acela, când se trezește în tine o dorință nebună de a dansa? Momentul acela când simți că dansul chiar te-ar putea ajuta să mai scapi de probleme, îți ajunge numai să te gândești cum ar fi să dansezi și pur și simplu te simți mai bine, oriunde ai fi.

Dimineața asta m-am trezit cu o dorință de a dansa. Vreau să invit soarele la dans până la apus, apoi să dansez cu luna până la răsărit. Vreau să iau viața de mână și să o invit la un vals. Azi, cuvintele mele vor dansa îmbrățișate pe o coală albă.

Dansul este limbajul ascuns al sufletului. Dansez când mă gândesc la tine, dansez când vreau să mă liniștesc, când vreau să uit, când vreau să îmi adun gândurile, când vreau să-mi limpezesc capul, dansez când vreau să mă descarc, dansul mă ajută să redevin întreagă, să fiu iar eu, deoarece prin dans vorbește sufletul. Dansul îți oferă șansa de a te pierde și în același timp șansa de a te regăsi. Ascultă-ți sufletul și dansează.

Totuși, cum a zis și Nietzsche, ai nevoie de haos în suflet, pentru a deveni  o stea a dansului. Dacă vrei să dansezi sub curcubeu, trebuie să dansezi și prin ploaie.

 

“-Balerinele nu plâng!
-Dar ce fac?
-Dansează!
-Şi lacrimile lor dansează.
-Poetele plâng?
-Da… Mereu…
-De ce?
-Ca să poată scrie…
-Şi eu plâng, ca să pot dansa..”

Dar ai auzit vreodată de dansul liniștii? Te-ai gândit vreodată ce este dincolo de gânduri?

Eu privesc viața ca pe un dans și este un dans superb, chiar este. Viața dansează în jurul tău și depinde doar de tine dacă vrei să te implici în acest dans. Uneori mă mai împiedic, uneori mai cad sau chiar sunt împinsă, dar mă ridic și dansez încrezătoare mai departe și parcă aş tot dansa.

 

” Numai atunci când veţi sorbi din râul tăcerii, veţi începe cu adevărat să cântaţi. Şi numai când veţi fi atins vârful muntelui, veţi începe cu adevărat să urcaţi. Şi numai când pământul vă va cere ce‑i trupesc în voi, veţi dansa cu adevărat.„

Dar, când dansezi scopul tău să nu fie să ajungi undeva, într-un loc anume, scopul este să te bucuri de fiecare pas pe care îl faci.

Dansul este puţină nebunie care ne face numai bine. Nimănui nu-i pasă cum, când sau de ce dansezi,  doar ridică-te şi dansează. Dacă nu, măcar dansează pe dinăuntru.

Când noi dansam toată lumea din jurul nostru se oprea, nu mai conta nimic, eram doar noi. Mi-e dor să ne iubim în pași de vals, mi-e dor să dansăm, mi-e dor să mă conduci și eu să te urmez.

 

Advertisements

să fugim în lume

Stăm tăcuți în întuneric, nu mai avem nimic de spus, ne-am epuizat toate gândurile. Am reușit să-mi descarc sufletul și mi-ai permis să-ți gust gândurile. Zâmbetul tău plânge și lacrimi sunt strivite între genele tale. Nu te teme, voi fi mereu lângă tine.

Cred că ar trebui să fugim.

Să descoperim o întreagă lume colorată, să ne trezim în fiecare zi în rai. Să ne trezim în fiecare dimineață cu raze de soare pe obraz și să adormim cu praf de stele în păr. Să ne învelim cu pasiune noapte după noapte. Să cumpărăm eternitatea. Vreau să gust eternitatea. Să mângâi orizontul. Să ne acoperim cu stropi de mare. Să căutăm comori. Să inventăm culori. Să ne iubim frumos.

M-am încălțat deja, vii?

 

vreau

awesome-beautiful-books-coffee-Favim.com-1017178

Vreau să mă trezesc într-un vis.

Vreau să culeg o stea. Douăzeci și nouă de stele.

Vreau să te iau de mână, pot? Vreau să dansăm.

Vreau să cânt. Să cânt douăzeci și nouă de cântece de dragoste. Să cânt piesa noastră. Să cânt fericire. Să respir fericire. Fericire pură. Magie.

Vreau să citesc.

Vreau un vin fiert. Cu multă scorțișoară.

Vreau să cumpăr timp. Să cumpăr liniște.

Vreau să țip, vreau să mă descarc.

Vreau să scriu cu lacrimi, dar mi-am irosit toate lacrimile. Îndulcește-mi lacrimile, te rog, vreau să plâng.

Vreau să lupt, dar nu acum, acum sunt prea obosită. Vreau să mă odihnesc. Vreau să îmi pot odihni gândurile încâlcite pe pieptul tău, pot?

 

Știu că în inima ta se află un răspuns, dar încă nu știu întrebarea. Mai am nevoie de încă douăzeci și nouă de bătăi de inimă.

Vreau să pot alunga totul cu un sărut. Sau poate douăzeci și nouă.

Vreau o schimbare. Îmi vreau culorile înapoi. Vreau să uit. Vreau să dorm.

 

M-aş arunca direct în pat. Sigur aş mai găsi sub pernă câteva vise din copilărie…şi-aş căuta să nu le strivesc sub povara grijilor de adult care mi s-au cuibărit sub frunte. Aş încerca să adorm, gândindu-mă că n-o să mă mai trezesc niciodată. Şi m-aş linişti ca prin farmec.

Cu și despre promisiuni

Dacă ne uităm în dicționar, promisiunea este un „angajament prin care cineva se obligă să facă ceva”; îndatorire de a face ceva, făgăduială.

Image

În zilele noastre ajungem undeva la o definiție de genu: angajament în momentul de față ca să scap odată și de asta, hai să terminăm odată ca să obțin ce vreau și ce vroiam de la început, după care o putem numi și nesimțire.

Promisiunea este un angajament. Este necesar să fie respectat pentru că din moment ce tu ai promis, celălalt va crea o relație și va investi. Va investi in acea relație și în acel angajament.

Am investit în tine, în relația noastră bazată pe promisiuni. Nu am avut mult, dar tot ce am avut am investit în tine. Tot ce am avut, ți l-am oferit, în schimb tu îmi hrăneai speranțele.

Promisiunea este un instrument cu ajutorul căruia obții ceva și în schimb oferi o aluzie. Promitem, ca să întemeiem relații, ca să fim ceea ce nu suntem. Vrem să fim, dar nu suntem. Ca să fie totul real și credibil, oferi încredere, asigurare pentru a șterge orice îndoială, orice experiență anterioară neplăcută. Reușești să oferi și să primești încredere. Reușești să ștergi orice îndoilă, să alinți, să vrăjești.

Promisiunea este capacitatea de a dezamăgi. Ele pur și simplu vin natural sau sunt făcute în momente în care ne simțim vulnerabili, momente când suntem șantajați emoțional sau în caz de traumă. Normal ar trebui să fie o alegere liberă, nu ar trebui să fie influențată, forțată. Faptul că e alegerea noastră, ar trebui să ne ajute să ne limităm la un număr de angajamente, totuși am ajuns să aruncăm promisiuni în stânga și în dreapta, am ajuns să ne dăm cuvântul tuturor fără ca măcar să realizăm că am făcut-o. Promitem din nesiguranță, din teamă sau din dorința de a câștiga, din dorința de a avea mai mult pe o cale mai scurtă și ușoară.

Devine necesar la un moment dat și mai devreme sau mai târziu tot ajungi să încalci o promisiune, ajungi să dezamăgești. Tu, ca un om normal și sănătos la cap, vrei să repari această dezamăgire cu o altă promisiune.

Mi-ai promis că o să fim undeva, unde nu o să mai fie nimeni, unde o să putem sta liniștiți, unde ne vom putea iubi așa cum vrem noi. Mi-ai promis că o să ne fie cel mai bine, că o să ne vedem în fiecare zi, că o să pot adormi în brațele tale în fiecare noapte. Ai zis că vei fi lângă mine mult și bine, ai promis că vei avea grijă de mine. După ce dezamăgești și lași baltă, încă tu vii că de ce am crezut tot? Cum de ce am crezut tot? Pentru că ai promis!

Promisiunea este ceva curat. Sau era. Treptat am ajuns să murdărim acest angajament ce ar trebui să fie pur, frumos,  real și onest, am pierdut singurele elemente ce ar crea sentimente reale și pe lângă dorință apare acum și îndoiala. Am pierdut valoarea reală a acestui angajament în favoarea unui mijloc de a obține ceva, în favoarea unei scuze bune la îndemână la momentul potrivit.

Pomisiunea este un schimb. O poți lua ca pe o revanșă, o datorie sau pur și simplu un schimb. Momentul când cineva așteaptă ceva în schimbul unei promisiuni îndeplinite. Devii dator, pentru ca ei s-au ținut de cuvânt. Avem întipărit în mentalitate faptul că dacă dai trebuie să și primești. De ce nu poți pur și simplu oferi? De ce simți nevoia de a fi răsplătit? Trist. Promisiunea ar trebui să fie ceva simplu și frumos, ar trebui să aducă alinare unui suflet rătăcit, nu o dorință de revanșă.

Promisiunea este un avans, o aluzie al împlinirii. Dar în clipele lungi de așteptare și de speranță, promisiunile își pierd din valoare și atunci ajungem să mai adăugăm alte straturi. Ajungem să creăm mormane de promisiuni, „promit că mă voi ține de promisiune” , amuzant, așa nu mai ai cum să contrazici. Stai și aștepți, ori până promisiunea este respectată, ori până pur și simplu nu mai are nicio valoare și ajungi să nu îți mai pese.

Mi-ai promis că vom rezolva, mi-ai promis că vom vorbi, că te vei descărca și totul o să fie bine. Ai promis că mă vei iubi cu fiecare bătaie al inimii tale.

Am ajuns să promitem cu prea multă ușurință, promisiuni despre care știm din start că nu avem de gând să ne ținem. Promisiuni pe termen scurt, termen lung și promisiuni pe veșnicie…

Știai că cel mai bun și ușor mod de ați ține cuvântul este să nu îl dai niciodată ?

fără tine

 

Am adorat zâmbetul tău, am adorat când pur și simplu mă țineai de mână și îmi cereai permisiunea să te pierzi în lumea mea, întotdeauna ai reușit să intri și să cutreieri sufletul meu. Adoram cum hoinăreai pe străzile atunci colorate ale sufletului meu. Mă reîncărca faptul să te simt în mine.

Când iubirea noastră vorbea, parcă tot pământul era mut. Când iubirea noastră dansa, parcă iubeam în pași de vals.

Image

Și într-un moment de slăbiciune, când am clipit ai dispărut.

Acum tu nu mai ai timp să mă asculți. Acum tu nu mai ai timp să te uiți la mine. Nu vrei să vezi iubirea din ochii mei, pentru că te-ar speria, dar cred că mai mult nu vrei ca eu să văd sufletul tău răcit și indiferent.
Acum nu îți mai pot spune noapte bună și nu îți mai pot colora visele nopțile târzii. Nu te mai pot ține de mână, să te port deasupra norilor, să îți arăt unde razele de soare încă sunt în stare să prindă culoare. Nu te mai pot purta prin nisipul ars și nu îți mai pot arăta cum să asculți marea. Am vrut să îți ărat cum să dansezi cu soarele, cum să asculți secretele nopții, cum să auzi liniștea, cum să trăiești, cum să vezi căldura ochilor mei somnoroși dimineața devreme.
Nu mai am voie să aduc vorba despre promisiunile tale, deja pierdute în viitor. Îți amintești când ai zis că totul o să fie perfect după vară? Că o să ne întâlnim oricând vrem noi, că o să fim împreună zi și noapte? Am trecut și de asta, la ce bun? Uite că a trecut vara, a venit toamna și lucrurile nu s-au schimbat. A trecut și toamna.

Am obosit. Nu mai am puterea de atunci. Am obosit să mă simt fără putere de fiecare dată când mă gândesc la tine și mă gândesc tot timpul. Am obosit luptând singură, atunci luptam în doi și ne-am promis că dacă unul cade, cădem amândoi. Îți amintești?
Inima mea a luat-o razna, strigă sperând să auzi, dar din nou ești departe, iar sufletul meu în căutarea ta începe deja să se rătăceasca. Clipelor din vis și promisiunilor pierdute le port doliu și totuși încă cred într-o minune.

Dar oare îți mai pasă?

Ştiu că n-ar trebui să mă las dusă de val, dar nu mă pot abţine. Am întotdeauna momente, pe cât de ridicole pe atât de dulci, în care cred într-o minune.

Mai contează care a iubit mai mult? Care a iubit mai intens? Mai contează care a greșit de mai multe ori? Care pe care n-a înțeles?

Miile de scuze acum nu-și au rost, mă trezeam de prea multe ori verificând dacă mai ești lângă mine și tu nu erai, plecai spre o viață nouă.

Păcat că numai tu aveai puterea de a calma furtuna, dar o sa învăț să o controlez și singură. O să cresc și o să îmi amintesc cum să zâmbesc și fără tine. O să învăț să îmi port de grijă și să merg înainte și fără tine.

 

cu un strop de infinit

     Te aud în fiecare respirație grea. Iți aud pașii obosiți îndepărtându-se pe cărările neștiute, ascunse în inima ta.

Te ascult în fiecare noapte, amețită printre gânduri. Îmi povestești despre un răsărit pierdut în viitor, despre posibilitatea unei iubiri infinite, despre copii cu ochi verzi. Știai că seară de seară îmi șoptești cântece de dragoste?

De ce te-ai oprit? De ce lași teama să îți strângă sufletul?

     Te văd nopțile târzii,  printre așternuturi. Îmi zâmbești și văd cum se formează un cuvânt pe buzele tale dar niciodată nu vrei să împarți. Văd tristețe și agitație în ochii tăi, ești gata de plecare. Îmi doresc să rămâi. O mie de gânduri se ascund pe fruntea ta, în ridurile deja obosite, te gândești care ar fi cel mai ușor mod de a nu mai simți. Te decizi că nu mai vrei nimic și alegi să mă închizi într-o încăpere ascunsă pe cărări neștiute, unde știi că nu vei mai putea veni dupa mine. Te rog, rămâi măcar până adorm, lasă-mă să adorm între brațele și bătăile inimii tale. Îmi doresc să rămâi până dimineață, măcar o singură dată, dar tu îmi săruți visele și pleci. Ai ales să mă ascunzi, deși eu eram partea cea mai importantă din tine.

Te mai văd numai în amintirile semieterne de mâine.

tumblr_m7z35ud5x61rrh4xzo1_500

     Te simt în clipa de azi și în clipa de mâine. În fiecare mișcare bruscă, în fiecare bătaie târzie a inimii. Nu era că inima ta ar trebui să bată pentru amândoi?

Îți simt povara grea, te trage în jos, te încetinește. Îți simt gândurile epuizate pe pieptul meu, îți simt respirația plimbându-se pe corp, buzele fierbinți pe umărul drept. Te simt sub piele, în fiecare fior îți simt pasiunea.

     Te port între coaste, în vise și gânduri. Te port în povești eterne, create din vise mărețe, gânduri încălcite și dor arzător. Îți port parfumul împregnat în piele. Te port în suflet, ești haosul și liniștea mea.

     Te iubesc. Te iubesc cu un strop de infinit.

condițional-optativ

Image

Te-aș îmbrățișa.

Te-aș ține în brațe până m-aș convinge că nu vei mai pleca niciodată de lângă mine. Te-aș ține strâns, pentru că știu că în orice moment te vei ridica și vei ieși pe ușă. Aș sta zile în șir și aș asculta mesajele ascunse în inima ta. Ți-aș mângâia privirea cu șoapte dulci. Ți-aș alunga teama, te-aș ascunde între brațele și bătăile inimii mele, unde ai fi în siguranță pentru totdeauna. Inima mea ar bate mai repede, ar bate cât pentru amândoi.

Te-aș dezbrăca.

Mi-e dor de textura pielii tale, de căldura corpului, întotdeauna lipit de mine. Mi-aș plimba degetele pe trupul tău gol, provocând furnicături la fiecare atingere, aprinzând dorința. Dorința de a ne pierde în întuneric, dorința de a uita de noi între îmbrățișare și sărut.

Te-aș săruta.

Când dorința îmi va domina toate gândurile te voi săruta. Ne-am pierde într-un sărut etern. Trupurile noastre dezgolite, buzele tale cărnoase cautând disperat punctele interzise. Mi-aș dori acum ca și inima ta să bată mai repede, să bată și pentru mine. Pierde-mă în sărutări, mângâie-mi și tu privirea cu vorbe dulci și jură-mi iubire.

M-aș furișa înapoi în sufletul tău, înapoi sub pielea ta. Mi-aș pierde sufletul în carnea ta și ori de câte ori vei crea o distanță între noi, eu voi fi acolo, voi fi cu tine.

M-aș uita în ochii tăi în cele mai frumoase dimineți târzii cu mirosul iernii și ți-aș zâmbi somnoros.

Îmi doresc să rămâi…