poemul conjuncțiilor și prepozițiilor

 

am visat că visam
că iubeam să iubesc
firesc de firesc

știam că știu
că sînt ce sînt
cuvânt pe cuvânt

m-am trezit că trezeai
minele din mine
ce bine, ce bine

ochi în ochi
ai promis că promiți
să eviți să mă eviți

să nu uiți să nu uiți

 

Iv cel naiv – poemul conjuncțiilor și prepozițiilor

să fugim în lume

Stăm tăcuți în întuneric, nu mai avem nimic de spus, ne-am epuizat toate gândurile. Am reușit să-mi descarc sufletul și mi-ai permis să-ți gust gândurile. Zâmbetul tău plânge și lacrimi sunt strivite între genele tale. Nu te teme, voi fi mereu lângă tine.

Cred că ar trebui să fugim.

Să descoperim o întreagă lume colorată, să ne trezim în fiecare zi în rai. Să ne trezim în fiecare dimineață cu raze de soare pe obraz și să adormim cu praf de stele în păr. Să ne învelim cu pasiune noapte după noapte. Să cumpărăm eternitatea. Vreau să gust eternitatea. Să mângâi orizontul. Să ne acoperim cu stropi de mare. Să căutăm comori. Să inventăm culori. Să ne iubim frumos.

M-am încălțat deja, vii?

 

Another love

Pentru o seară cât mai liniștită .

And I wanna kiss you, make you feel alright
I’m just so tired to share my nights
I wanna cry and I wanna love
But all my tears have been used up

I wanna sing a song, that’d be just ours
But I sang ’em all to another heart
And I wanna cry, I wanna fall in love
But all my tears have been used up

vreau

awesome-beautiful-books-coffee-Favim.com-1017178

Vreau să mă trezesc într-un vis.

Vreau să culeg o stea. Douăzeci și nouă de stele.

Vreau să te iau de mână, pot? Vreau să dansăm.

Vreau să cânt. Să cânt douăzeci și nouă de cântece de dragoste. Să cânt piesa noastră. Să cânt fericire. Să respir fericire. Fericire pură. Magie.

Vreau să citesc.

Vreau un vin fiert. Cu multă scorțișoară.

Vreau să cumpăr timp. Să cumpăr liniște.

Vreau să țip, vreau să mă descarc.

Vreau să scriu cu lacrimi, dar mi-am irosit toate lacrimile. Îndulcește-mi lacrimile, te rog, vreau să plâng.

Vreau să lupt, dar nu acum, acum sunt prea obosită. Vreau să mă odihnesc. Vreau să îmi pot odihni gândurile încâlcite pe pieptul tău, pot?

 

Știu că în inima ta se află un răspuns, dar încă nu știu întrebarea. Mai am nevoie de încă douăzeci și nouă de bătăi de inimă.

Vreau să pot alunga totul cu un sărut. Sau poate douăzeci și nouă.

Vreau o schimbare. Îmi vreau culorile înapoi. Vreau să uit. Vreau să dorm.

 

M-aş arunca direct în pat. Sigur aş mai găsi sub pernă câteva vise din copilărie…şi-aş căuta să nu le strivesc sub povara grijilor de adult care mi s-au cuibărit sub frunte. Aş încerca să adorm, gândindu-mă că n-o să mă mai trezesc niciodată. Şi m-aş linişti ca prin farmec.

mici foieli cotidiene

 

Prima oară s-a întâmplat când stăteam pe scaun.
Parcă ma deranja ceva. M-am tot foit, până n-am mai
rezistat. Am luat scaunul și m-am uitat atent la el.
era un scaun bun. același scaun pe care mai deunăzi
mă simțeam bine, dar azi…
azi îmi dădea mâncărimi, înțepături.
M-am mutat de pe scaun pe fotoliu. Moale, bun, cald
ca o îmbrățișare. Mmmm… altceva.
Mi-am ridicat picioarele pe spătar și am închis ochii.
Până să apuc să visez la ceva mi-a și amorțit piciorul.
am schimbat poziția. Degeaba. m-am așezat pe covor.
a început să mă doară spatele. în hamac amețesc.
scaunul de la mașină ba e prea în față, ba prea în spate.
Mai ții minte când probam saltele
și tot țopăiam pe ele?
Atunci când am ales-o pe aia cu arcuri împachetate.
Ei bine, de-aia nu reușeam să stau liniștit pe spate.

Da, iubito. De când m-am așezat atât de confortabil
la tine în suflet, nu-mi mai găsesc locul
altundeva.

Iv cel naiv ~ mici foieli cotidiene

Mă întrebai cum îmi e dor de tine…

Izbucniri

Mi-e dor cu buzele
nesărutate de buzele tale
de foc;
mi-e dor cu mâinile
nemângâiate de mâinile tale
întotdeauna calde;
mi-e dor cu ochii
triști,
rămași fără oglinda ochilor tăi
căprui;
mi-e dor cu trupul
neîmbrățișat de brațele tale –
refugiu;
mi-e dor cu sufletul
neîncălzit de șoaptele sufletului tău
mai mult ca perfect…

View original post

Cu și despre promisiuni

Dacă ne uităm în dicționar, promisiunea este un „angajament prin care cineva se obligă să facă ceva”; îndatorire de a face ceva, făgăduială.

Image

În zilele noastre ajungem undeva la o definiție de genu: angajament în momentul de față ca să scap odată și de asta, hai să terminăm odată ca să obțin ce vreau și ce vroiam de la început, după care o putem numi și nesimțire.

Promisiunea este un angajament. Este necesar să fie respectat pentru că din moment ce tu ai promis, celălalt va crea o relație și va investi. Va investi in acea relație și în acel angajament.

Am investit în tine, în relația noastră bazată pe promisiuni. Nu am avut mult, dar tot ce am avut am investit în tine. Tot ce am avut, ți l-am oferit, în schimb tu îmi hrăneai speranțele.

Promisiunea este un instrument cu ajutorul căruia obții ceva și în schimb oferi o aluzie. Promitem, ca să întemeiem relații, ca să fim ceea ce nu suntem. Vrem să fim, dar nu suntem. Ca să fie totul real și credibil, oferi încredere, asigurare pentru a șterge orice îndoială, orice experiență anterioară neplăcută. Reușești să oferi și să primești încredere. Reușești să ștergi orice îndoilă, să alinți, să vrăjești.

Promisiunea este capacitatea de a dezamăgi. Ele pur și simplu vin natural sau sunt făcute în momente în care ne simțim vulnerabili, momente când suntem șantajați emoțional sau în caz de traumă. Normal ar trebui să fie o alegere liberă, nu ar trebui să fie influențată, forțată. Faptul că e alegerea noastră, ar trebui să ne ajute să ne limităm la un număr de angajamente, totuși am ajuns să aruncăm promisiuni în stânga și în dreapta, am ajuns să ne dăm cuvântul tuturor fără ca măcar să realizăm că am făcut-o. Promitem din nesiguranță, din teamă sau din dorința de a câștiga, din dorința de a avea mai mult pe o cale mai scurtă și ușoară.

Devine necesar la un moment dat și mai devreme sau mai târziu tot ajungi să încalci o promisiune, ajungi să dezamăgești. Tu, ca un om normal și sănătos la cap, vrei să repari această dezamăgire cu o altă promisiune.

Mi-ai promis că o să fim undeva, unde nu o să mai fie nimeni, unde o să putem sta liniștiți, unde ne vom putea iubi așa cum vrem noi. Mi-ai promis că o să ne fie cel mai bine, că o să ne vedem în fiecare zi, că o să pot adormi în brațele tale în fiecare noapte. Ai zis că vei fi lângă mine mult și bine, ai promis că vei avea grijă de mine. După ce dezamăgești și lași baltă, încă tu vii că de ce am crezut tot? Cum de ce am crezut tot? Pentru că ai promis!

Promisiunea este ceva curat. Sau era. Treptat am ajuns să murdărim acest angajament ce ar trebui să fie pur, frumos,  real și onest, am pierdut singurele elemente ce ar crea sentimente reale și pe lângă dorință apare acum și îndoiala. Am pierdut valoarea reală a acestui angajament în favoarea unui mijloc de a obține ceva, în favoarea unei scuze bune la îndemână la momentul potrivit.

Pomisiunea este un schimb. O poți lua ca pe o revanșă, o datorie sau pur și simplu un schimb. Momentul când cineva așteaptă ceva în schimbul unei promisiuni îndeplinite. Devii dator, pentru ca ei s-au ținut de cuvânt. Avem întipărit în mentalitate faptul că dacă dai trebuie să și primești. De ce nu poți pur și simplu oferi? De ce simți nevoia de a fi răsplătit? Trist. Promisiunea ar trebui să fie ceva simplu și frumos, ar trebui să aducă alinare unui suflet rătăcit, nu o dorință de revanșă.

Promisiunea este un avans, o aluzie al împlinirii. Dar în clipele lungi de așteptare și de speranță, promisiunile își pierd din valoare și atunci ajungem să mai adăugăm alte straturi. Ajungem să creăm mormane de promisiuni, „promit că mă voi ține de promisiune” , amuzant, așa nu mai ai cum să contrazici. Stai și aștepți, ori până promisiunea este respectată, ori până pur și simplu nu mai are nicio valoare și ajungi să nu îți mai pese.

Mi-ai promis că vom rezolva, mi-ai promis că vom vorbi, că te vei descărca și totul o să fie bine. Ai promis că mă vei iubi cu fiecare bătaie al inimii tale.

Am ajuns să promitem cu prea multă ușurință, promisiuni despre care știm din start că nu avem de gând să ne ținem. Promisiuni pe termen scurt, termen lung și promisiuni pe veșnicie…

Știai că cel mai bun și ușor mod de ați ține cuvântul este să nu îl dai niciodată ?