Niciodată nu te voi trăda de tot, deşi te-am trădat şi te voi trăda la fiecare pas; Când te-am urât nu te-am putut uita; Te-am blestemat, ca să te suport; Te-am refuzat, ca să te schimbi; Te-am chemat şi n-ai venit, am urlat şi nu mi-ai zâmbit, am fost trist şi nu m-ai mângâiat. Am plâns şi nu mi-ai îndulcit lacrimile. Deşert ai fost rugăminţilor mele. Ucis-am în gând întâia clipă a vieţii şi fulgerat-am începuturile tale, secetă în fructe, uscăciune în flori şi secarea izvoarelor dorit-a sufletul meu. Dar recunoscător îţi este sufletul meu pentru zâmbetul ce l-a văzut doar el şi nimeni altul; recunoscător pentru acea întâlnire, de nimeni aflată; acea întâlnire nu se uită, ci cu credinţa ascunsă în tine răsună în tăcere, înverzeşte pustiuri, îndulceşte lacrimi şi înseninează singurătăţi. Îţi jur că niciodată nu vei cunoaşte marea mea trădare. Jur pe tot ce poate fi mai sfânt: pe zâmbetul tău, că nu mă voi despărţi niciodată de tine.

(Emil Cioran)

poemul conjuncțiilor și prepozițiilor

 

am visat că visam
că iubeam să iubesc
firesc de firesc

știam că știu
că sînt ce sînt
cuvânt pe cuvânt

m-am trezit că trezeai
minele din mine
ce bine, ce bine

ochi în ochi
ai promis că promiți
să eviți să mă eviți

să nu uiți să nu uiți

 

Iv cel naiv – poemul conjuncțiilor și prepozițiilor

mici foieli cotidiene

 

Prima oară s-a întâmplat când stăteam pe scaun.
Parcă ma deranja ceva. M-am tot foit, până n-am mai
rezistat. Am luat scaunul și m-am uitat atent la el.
era un scaun bun. același scaun pe care mai deunăzi
mă simțeam bine, dar azi…
azi îmi dădea mâncărimi, înțepături.
M-am mutat de pe scaun pe fotoliu. Moale, bun, cald
ca o îmbrățișare. Mmmm… altceva.
Mi-am ridicat picioarele pe spătar și am închis ochii.
Până să apuc să visez la ceva mi-a și amorțit piciorul.
am schimbat poziția. Degeaba. m-am așezat pe covor.
a început să mă doară spatele. în hamac amețesc.
scaunul de la mașină ba e prea în față, ba prea în spate.
Mai ții minte când probam saltele
și tot țopăiam pe ele?
Atunci când am ales-o pe aia cu arcuri împachetate.
Ei bine, de-aia nu reușeam să stau liniștit pe spate.

Da, iubito. De când m-am așezat atât de confortabil
la tine în suflet, nu-mi mai găsesc locul
altundeva.

Iv cel naiv ~ mici foieli cotidiene

Mă întrebai cum îmi e dor de tine…

Izbucniri

Mi-e dor cu buzele
nesărutate de buzele tale
de foc;
mi-e dor cu mâinile
nemângâiate de mâinile tale
întotdeauna calde;
mi-e dor cu ochii
triști,
rămași fără oglinda ochilor tăi
căprui;
mi-e dor cu trupul
neîmbrățișat de brațele tale –
refugiu;
mi-e dor cu sufletul
neîncălzit de șoaptele sufletului tău
mai mult ca perfect…

View original post

Mai devreme sau mai târziu, o să plăteşti cu multă suferinţă întreaga bucurie care te cuprinde când iubeşti. Şi cu cât vei iubi mai mult, cu atât durerea pe care o vei simţi va fi mai ascuţită. Vei cunoaşte dorul, chinurile geloziei şi ale incertitudinii, senzaţia că eşti respins şi că ţi se face o mare nedreptate. Frigul o să-ţi macine oasele, iar sângele se va preschimba în sloiuri de gheaţă rătăcind pe sub piele, prin tot trupul. Mecanismul inimii tale va sări în aer. Eu ţi-am pus ceasul, aşa că ştiu pe dinafară cât poate duce. Pesemne că forţa fericirii nu-l va doborî. Dar nu e destul de voinic ca să îndure chinurile dragostei.

(Mathias Malzieu)