dansul vindecă

Știi momentul acela, când se trezește în tine o dorință nebună de a dansa? Momentul acela când simți că dansul chiar te-ar putea ajuta să mai scapi de probleme, îți ajunge numai să te gândești cum ar fi să dansezi și pur și simplu te simți mai bine, oriunde ai fi.

Dimineața asta m-am trezit cu o dorință de a dansa. Vreau să invit soarele la dans până la apus, apoi să dansez cu luna până la răsărit. Vreau să iau viața de mână și să o invit la un vals. Azi, cuvintele mele vor dansa îmbrățișate pe o coală albă.

Dansul este limbajul ascuns al sufletului. Dansez când mă gândesc la tine, dansez când vreau să mă liniștesc, când vreau să uit, când vreau să îmi adun gândurile, când vreau să-mi limpezesc capul, dansez când vreau să mă descarc, dansul mă ajută să redevin întreagă, să fiu iar eu, deoarece prin dans vorbește sufletul. Dansul îți oferă șansa de a te pierde și în același timp șansa de a te regăsi. Ascultă-ți sufletul și dansează.

Totuși, cum a zis și Nietzsche, ai nevoie de haos în suflet, pentru a deveni  o stea a dansului. Dacă vrei să dansezi sub curcubeu, trebuie să dansezi și prin ploaie.

 

“-Balerinele nu plâng!
-Dar ce fac?
-Dansează!
-Şi lacrimile lor dansează.
-Poetele plâng?
-Da… Mereu…
-De ce?
-Ca să poată scrie…
-Şi eu plâng, ca să pot dansa..”

Dar ai auzit vreodată de dansul liniștii? Te-ai gândit vreodată ce este dincolo de gânduri?

Eu privesc viața ca pe un dans și este un dans superb, chiar este. Viața dansează în jurul tău și depinde doar de tine dacă vrei să te implici în acest dans. Uneori mă mai împiedic, uneori mai cad sau chiar sunt împinsă, dar mă ridic și dansez încrezătoare mai departe și parcă aş tot dansa.

 

” Numai atunci când veţi sorbi din râul tăcerii, veţi începe cu adevărat să cântaţi. Şi numai când veţi fi atins vârful muntelui, veţi începe cu adevărat să urcaţi. Şi numai când pământul vă va cere ce‑i trupesc în voi, veţi dansa cu adevărat.„

Dar, când dansezi scopul tău să nu fie să ajungi undeva, într-un loc anume, scopul este să te bucuri de fiecare pas pe care îl faci.

Dansul este puţină nebunie care ne face numai bine. Nimănui nu-i pasă cum, când sau de ce dansezi,  doar ridică-te şi dansează. Dacă nu, măcar dansează pe dinăuntru.

Când noi dansam toată lumea din jurul nostru se oprea, nu mai conta nimic, eram doar noi. Mi-e dor să ne iubim în pași de vals, mi-e dor să dansăm, mi-e dor să mă conduci și eu să te urmez.

 

Advertisements

Cu și despre promisiuni

Dacă ne uităm în dicționar, promisiunea este un „angajament prin care cineva se obligă să facă ceva”; îndatorire de a face ceva, făgăduială.

Image

În zilele noastre ajungem undeva la o definiție de genu: angajament în momentul de față ca să scap odată și de asta, hai să terminăm odată ca să obțin ce vreau și ce vroiam de la început, după care o putem numi și nesimțire.

Promisiunea este un angajament. Este necesar să fie respectat pentru că din moment ce tu ai promis, celălalt va crea o relație și va investi. Va investi in acea relație și în acel angajament.

Am investit în tine, în relația noastră bazată pe promisiuni. Nu am avut mult, dar tot ce am avut am investit în tine. Tot ce am avut, ți l-am oferit, în schimb tu îmi hrăneai speranțele.

Promisiunea este un instrument cu ajutorul căruia obții ceva și în schimb oferi o aluzie. Promitem, ca să întemeiem relații, ca să fim ceea ce nu suntem. Vrem să fim, dar nu suntem. Ca să fie totul real și credibil, oferi încredere, asigurare pentru a șterge orice îndoială, orice experiență anterioară neplăcută. Reușești să oferi și să primești încredere. Reușești să ștergi orice îndoilă, să alinți, să vrăjești.

Promisiunea este capacitatea de a dezamăgi. Ele pur și simplu vin natural sau sunt făcute în momente în care ne simțim vulnerabili, momente când suntem șantajați emoțional sau în caz de traumă. Normal ar trebui să fie o alegere liberă, nu ar trebui să fie influențată, forțată. Faptul că e alegerea noastră, ar trebui să ne ajute să ne limităm la un număr de angajamente, totuși am ajuns să aruncăm promisiuni în stânga și în dreapta, am ajuns să ne dăm cuvântul tuturor fără ca măcar să realizăm că am făcut-o. Promitem din nesiguranță, din teamă sau din dorința de a câștiga, din dorința de a avea mai mult pe o cale mai scurtă și ușoară.

Devine necesar la un moment dat și mai devreme sau mai târziu tot ajungi să încalci o promisiune, ajungi să dezamăgești. Tu, ca un om normal și sănătos la cap, vrei să repari această dezamăgire cu o altă promisiune.

Mi-ai promis că o să fim undeva, unde nu o să mai fie nimeni, unde o să putem sta liniștiți, unde ne vom putea iubi așa cum vrem noi. Mi-ai promis că o să ne fie cel mai bine, că o să ne vedem în fiecare zi, că o să pot adormi în brațele tale în fiecare noapte. Ai zis că vei fi lângă mine mult și bine, ai promis că vei avea grijă de mine. După ce dezamăgești și lași baltă, încă tu vii că de ce am crezut tot? Cum de ce am crezut tot? Pentru că ai promis!

Promisiunea este ceva curat. Sau era. Treptat am ajuns să murdărim acest angajament ce ar trebui să fie pur, frumos,  real și onest, am pierdut singurele elemente ce ar crea sentimente reale și pe lângă dorință apare acum și îndoiala. Am pierdut valoarea reală a acestui angajament în favoarea unui mijloc de a obține ceva, în favoarea unei scuze bune la îndemână la momentul potrivit.

Pomisiunea este un schimb. O poți lua ca pe o revanșă, o datorie sau pur și simplu un schimb. Momentul când cineva așteaptă ceva în schimbul unei promisiuni îndeplinite. Devii dator, pentru ca ei s-au ținut de cuvânt. Avem întipărit în mentalitate faptul că dacă dai trebuie să și primești. De ce nu poți pur și simplu oferi? De ce simți nevoia de a fi răsplătit? Trist. Promisiunea ar trebui să fie ceva simplu și frumos, ar trebui să aducă alinare unui suflet rătăcit, nu o dorință de revanșă.

Promisiunea este un avans, o aluzie al împlinirii. Dar în clipele lungi de așteptare și de speranță, promisiunile își pierd din valoare și atunci ajungem să mai adăugăm alte straturi. Ajungem să creăm mormane de promisiuni, „promit că mă voi ține de promisiune” , amuzant, așa nu mai ai cum să contrazici. Stai și aștepți, ori până promisiunea este respectată, ori până pur și simplu nu mai are nicio valoare și ajungi să nu îți mai pese.

Mi-ai promis că vom rezolva, mi-ai promis că vom vorbi, că te vei descărca și totul o să fie bine. Ai promis că mă vei iubi cu fiecare bătaie al inimii tale.

Am ajuns să promitem cu prea multă ușurință, promisiuni despre care știm din start că nu avem de gând să ne ținem. Promisiuni pe termen scurt, termen lung și promisiuni pe veșnicie…

Știai că cel mai bun și ușor mod de ați ține cuvântul este să nu îl dai niciodată ?